vineri, 29 ianuarie 2016

Andrei Fischof și Sărutul


























Andrei Fischof

Naufragiul meu cel de toate zilele

Cum să dispar, iubito, unde să nu mai fiu?
Aş sărăci, orbit de lumina rece a îndoielii.
Rău sunt, însingurat,
în tine,
naufragiu al meu cel de toate zilele.
Tulburând adesea rosturile fără vrere,
mă las cuprins de stufăriş,  
intraductibil foşnet ocrotitor
al rătăcirilor.

Ca-n basme, doar tu ştii unde-mi sunt
izvoarele
şi când au dispărut aşteptările de veacuri.
Eu nu le mai chem
din rugăciunile abia şoptite.
Trezite, tăcerile nu m-ar mai recunoaşte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu