Când
suntem expuși în virtual, ne face să fim tot mai cu teamă față de lectorul
inocent, enigmatic și fascinant, teamă privind identitatea acestuia, găsindu-l
nefiresc, ascuns în grupurile literare, și care zdruncină încrederea în buna
credință a acestuia...
Să fie de
vină neputința de a mai crede în el?
Sau vina
există în sistemul de (p)referință critic și personal, prea exigent,
refuzând din start o compania în preajma lui. Știind că grupurile sunt
construite peste 90% din cititori, se înscriu (cu rare, foarte rare excepții,
înscriși), frecvent, doar pentru a fi mai aproape de creatorul de frumos,
într-o lume în care își (re)găsesc în liniște bucuria de a fi, o lume în care
se (re)cunosc și își (re)cunosc poetul după suflet, rămânându-le în auz
fiecare vers, fiecare zi, mai aproape sau mai depărtată, întru aceeași
generoasă și statornică prezență, cu prietenie și admirație, iubindu-l, oriunde
s-ar afla.
Ce poate
fi mai frumos decât să intri în legătură cu autorii care își construiesc
proiect după proiect, și nu poate rodi în afara iubitorilor de poezie. Dacă
este respins, acesta poate deveni sterp.
Să vă
găsească Anul Nou cu sufletul încăpător, mereu încăpător, în numele artei,
poeziei, prieteniei.
La mulți
ani!
Eli Gîlcescu
21 Decembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu