luni, 21 decembrie 2015

Timpul unui altfel de colind

Când suntem expuși în virtual, ne face să fim tot mai cu teamă față de lectorul inocent, enigmatic și fascinant, teamă privind identitatea acestuia, găsindu-l nefiresc, ascuns în grupurile literare, și care zdruncină încrederea în buna credință a acestuia...
Să fie de vină neputința de a mai crede în el?
Sau vina există în  sistemul de (p)referință critic și personal, prea exigent, refuzând din start o compania în preajma lui. Știind că grupurile sunt construite peste 90% din cititori, se înscriu (cu rare, foarte rare excepții, înscriși), frecvent, doar pentru a fi mai aproape de creatorul de frumos, într-o lume în care își (re)găsesc în liniște bucuria de a fi, o lume în care se  (re)cunosc și își (re)cunosc poetul după suflet, rămânându-le în auz fiecare vers, fiecare zi, mai aproape sau mai depărtată, întru aceeași generoasă și statornică prezență, cu prietenie și admirație, iubindu-l, oriunde s-ar afla.
Ce poate fi mai frumos decât să intri în legătură cu autorii care își construiesc proiect după proiect, și nu poate rodi în afara iubitorilor de poezie. Dacă este respins, acesta poate deveni sterp.
Să vă găsească Anul Nou cu sufletul încăpător, mereu încăpător, în numele artei, poeziei, prieteniei.
La mulți ani!

Eli Gîlcescu

21 Decembrie 2015



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu