vineri, 26 iunie 2015

O poveste întâmplată


              „Și roșul nu mai arde, doar plânge.“

                                                               Margareta Anton

Reușind să transforme în realitate cele mai ascunse plăsmuiri ale imaginației, să se împotrivească imboldului firesc ce-l mână unul către altul, până în clipa în care scrisorile, pline de iubire, deschid ușa secretă a inimii – o permanentă tentație, o furtună de emoții periculoase, o  procesiune de chipuri, încordate iluzii... povestea ei, mai mult decât omenească, a lui, mai mult decât rațională sau poate mai puțin... din vreme în vreme, ca o vară nedreptățită, mereu în așteptare în întuneric și tăceri.
Pentru cititor, greu de îndurat suspansul printre florile de cireș, amintiri care plutesc încă în orașul interzis, acolo unde revin ploile cu soare, recorduri, și ele în defilare, sub pașii care împung rădăcinile eliberate de ură, invidie, răzbunare..., rădăcinile tulburate de foșnetul pașilor Edinei (și ei interziși) în TIMPUL FLORILOR DE MACI, fără promisiuni, doar pe lângă iubire, și când spre ea se-aruncă, fără răspuns, pentru prima oară, acel strigăt deznădăjduit, într-un joc neînțeles, veșnic treaz, cu amurguri triste, va exista mereu Philippe, o blândețe așezată peste nopți de rugi, de doruri zbuciumate, de lacrimi care au implorat tăcerea să vorbească viselor schilodite de atâta „interzis“... un Philippe năruit sub lințoliul de frunze, de liniști, ca un dangăt de clopot, ecouri... un Philippe prin câmpurile cu maci, iar Edina, plutind în derivă, mereu la banca de la fereastra altui timp, Edina sub salcie, ascultând o altă poveste de fantezie și  imaginație,  o altă „privire“ care s-o întoarcă la „căldura amintirilor reînsuflețite“, o altă bucurie, un alt vis – vis de margarete – într-un sublim poetic la hotarul nesfârșit al iubirii, un vis cu aripi spre sărutul din infinit cu dor de roșu și cu verdele ce-i dă răgaz, cu țipete de metale obosite, învinse de rugină“, sărutul altui veac,  „melancolia adolescenței, melancolie pe care adesea o purtăm cu noi toată viața...“ (Ileana Vulpescu, Adolescență pe viață, fragment din prefața acestui volum)

joi, 11 iunie 2015

Craiova, 5 iunie 2015



„Această „artă“ pe care, dacă n-o posedăm, se răzbună din umbră.“
 Ileana Vulpescu


miercuri, 10 iunie 2015

O nouă provocare


Sărutul“, de neoprit, și o nouă provocare – Sărutul (III) – un alt punct de reper, un loc unde poezia se întoarce întotdeauna cu bucurie printre artiștii vizuali.


luni, 8 iunie 2015

Craiova



       Deși și-a petrecut cei mai frumoși ani ai vieții în Craiova, orașul despre care face referiri nostalgice în multe din romanele sale, scriitoarea Ileana Vulpescu, ajunsă la o vârstă înaintată, nu a mai vizitat Bănia de foarte mult timp. Vineri, când a fost invitată să participe la ședința solemnă a Consiliului Local Municipal Craiova, în cadrul căreia i-a fost conferit titlul de „Cetățean de Onoare”, Ileana Vulpescu a fost dornică  să profite de această ocazie și să petreacă un timp, cât de puțin, în orașul tinereții sale. Popasul pe care și l-a dorit prozatoarea a fost, unde altundeva, decât la bibliotecă.

http://www.cvlpress.ro/08.06.2015/prozatoarea-ileana-vulpescu-a-poposit-cateva-ore-in-craiova/?fb_action_ids=907331799326631&fb_action_types=og.likes&fb_ref=AL2FB

sâmbătă, 6 iunie 2015

5 iunie 2015, Opera Română Craiova


















http://www.cvlpress.ro/06.06.2015/craiova-si-a-rasplatit-valorile/


Se conferă, titlul "Cetăţean de Onoare" al Municipiului Craiova, scriitoarei Ileana Vulpescu – în semn de recunoştinţă pentru întreaga sa activitate, pentru o viaţă dedicată literaturii, pentru participarea sa la redactarea lucrărilor Dicţionarul limbii române şi Dicţionarul explicativ al limbii române, pentru toate proiectele sale care au promovat şi promovează imaginea pozitivă a României şi pentru susţinerea mediului academic. 

https://www.youtube.com/watch?v=Pz96QwP2W-4&sns=fb

„Mă simt onorată că orașul în care mi-am petrecut copilăria și adolescența și-a adus aminte de mine. La frageda mea vârstă de 83 de ani, mi-am permis să trag și eu niște concluzii despre artă. Și nu m-am aventurat în altceva decât în literatură. Din punctul meu de vedere, scriitorul trebuie să își servească țara, neamul și limba. Noi ne împopistrăm limba cu tot felul de năzdrăvănii de prin toate colțurile lumii, dar este bine să o știm pe aceea pe care ne-au lăsat-o strămoșii noștri moștenire. Dacă am greșit vreodată, am greșit singură, la nici un fel de comandă. Asta este ceea ce îi cer eu artistului: să nu asculte comenzi! Bună seara”.

luni, 1 iunie 2015

Sărutul (II)

Sărutul (II) Editura Măiastra Târgu-Jiu, mai, 2015, 200 exemplare

„Sărutul (II)“ și-a luat zborul din arcul său de viață și aleargă printre oameni dăruiți oamenilor...
Sărutul de care mă bucur azi prinde curaj și liniștește...
Mulțumesc autorilor, creatori de frumos, care mi-au oferit gratuit dreptul de a publica poezii din colecțiile personale în acest proiect antologic... Paul Arva, Adrian Berinde, Adrian Beznă, Marius Chelaru, Ștefan Ciobanu, Mariana Cornoiu, Alin Cucuruzan, Carmen Doreal, Eugen Evu, Viorel Gârbaciu, Melania Grozavu, Rodica Ion,Elisabeta Lușcan, Laura Matache, Clara Mărgineanu, Ovidiu Mihăilescu, Mariana Moga, Diana Olteanu, Filip Palaghia, Gabriela Panaite, Andrei Păunescu, Loreta Popa, Luis Popa, Camelia Radulian, Trandafir Sîmpetru, Amelia Stănescu, Mircea Florin Șandru, Alexandru Turcu, Gina Zaharia.
Mulțumesc tinerilor debutanți, împinși de entuziasm, de nerăbdare, „desculți“ prin metaforele luminii, cu toată ființa... Iohana Chris, Dorina Cioplea, Toni Niculae.
Există momente de visare și de puritate în exprimări de o rară frumusețe! Asta ne-am dorit cu toții! Cu o copertă frumoasă  (Dorina Cioplea), cu texte argumentative (Clara Mărgineanu, Emilia Ivancu, Loreta Popa), Sărutul (II) ajunge în bibliotecile județene, îmbogățind fondul de carte a acestora.
Craiova, 5 iunie 2015, ora 17, Biblioteca Judeţeană Dolj „Alexandru şi Aristia Aman“.
Târgu-Jiu, 8 iunie 2015, ora 16, Biblioteca Județeană „Christian Tell“.

Am fost o întâmplare în această lume, și poate că tot întâmplarea ne-a ales să dăruim.
Nimic nu este mai frumos decât să eliberezi, cu inocență, poezia când nu mai ești al ei, rătăcind pe alte drumuri voci, entuziasm – generoasă deschidere față de cititori, în marele concert al iubirii, sensibilității, originalității – vibrație întru desăvârșire…
De această dată, la limita dintre întâmplare și poezie, a ieșit la iveală deopotrivă sublimul sărutului în poezii de o extremă finețe și o insolită modernitate.


Sărutul, de neoprit, și o nouă provocare Sărutul (III) – un alt punct de reper, un loc unde poezia se întoarce întotdeauna cu bucurie.