luni, 21 decembrie 2015

Sărutul, de neoprit!































Când poezia este și rămâne cea mai frumoasă artă, Sărutul (III), un alt punct de reper, un loc unde se întoarce întotdeauna cu bucurie, ca să mai știm că dragostea există

INVITAȚIE pentru includerea unor poezii din colecția personală în proiectul antologic „Sărutul“ (III), Editura „Măiastra“ Târgu-Jiu, 2016

CONDIȚII DE APLICARE

Se pot înscrie autori ARTA CONVERSAȚIEI care nu figurează în primul și al doilea volum „Sărutul“
Se acceptă numai lucrări nepublicate pentru autorii debutanți și autorii din grupul ARTA CONVERSAȚIEI, asumându-și fiecare integral răspunderea asupra conținutului
Lucrările vor fi trimise sub forma unui singur fișier, redactat în format A5, font Times New Roman 12, având pe prima pagina numele, o miniprezentare autor (facultativ), însoțită de o fotografie din arhiva personală, actualizată (pentru promovare virtuală, facultativ), și un nr. de telefon .
Fișierul pentru debutanți și autori ARTA CONVERSAȚIEI va conține cel mult 5 poeme.
Data până la care se trimit lucrările – 31 ianuarie 2016
Toți participanții la proiect (inclusiv autorii invitați) vor ceda gratuit dreptul de publicare a poeziilor selectate – acord valabil pentru un număr de 300 exemplare publicate la Editura Măiastra din Târgu-Jiu, cât și pentru o variantă electronică a cărții, cu descărcare gratuită.
Alte detalii, prin email egilcescu@gmail.com
Nu puteți trimite lucrările înainte de a vă înscrie în secțiunea eveniment ARTA CONVERSAȚIEI
În caz că nu primiți confirmare pentru lucrările trimise în două-trei zile, reveniți cu postarea.
Propunerile vor fi confirmate de editor, odată cu titlurile selectate pentru proiectul în desfășurare

Vă mulțumesc

Timpul unui altfel de colind

Când suntem expuși în virtual, ne face să fim tot mai cu teamă față de lectorul inocent, enigmatic și fascinant, teamă privind identitatea acestuia, găsindu-l nefiresc, ascuns în grupurile literare, și care zdruncină încrederea în buna credință a acestuia...
Să fie de vină neputința de a mai crede în el?
Sau vina există în  sistemul de (p)referință critic și personal, prea exigent, refuzând din start o compania în preajma lui. Știind că grupurile sunt construite peste 90% din cititori, se înscriu (cu rare, foarte rare excepții, înscriși), frecvent, doar pentru a fi mai aproape de creatorul de frumos, într-o lume în care își (re)găsesc în liniște bucuria de a fi, o lume în care se  (re)cunosc și își (re)cunosc poetul după suflet, rămânându-le în auz fiecare vers, fiecare zi, mai aproape sau mai depărtată, întru aceeași generoasă și statornică prezență, cu prietenie și admirație, iubindu-l, oriunde s-ar afla.
Ce poate fi mai frumos decât să intri în legătură cu autorii care își construiesc proiect după proiect, și nu poate rodi în afara iubitorilor de poezie. Dacă este respins, acesta poate deveni sterp.
Să vă găsească Anul Nou cu sufletul încăpător, mereu încăpător, în numele artei, poeziei, prieteniei.
La mulți ani!

Eli Gîlcescu

21 Decembrie 2015



Colind pentru a fi

Pentru mentorul distins, doamna Ileana Vulpescu, acceptând să-i încurajeze și sensibilizeze pe tinerii autori de poezie, și nu numai, și pe care o privim prin prisma unui singur sentiment – iubirea – Doamna de la numărul 10 – loc binecuvântat, unde te mai poți rătăci și printre pașii Celui care păstrează un dor de iubire, de mare, de desăvârșire
Pentru lectorul inocent, enigmatic și fascinant, nefiresc de ascuns, atent cu poetul, singurul care alege și care este mândru de calitatea sa, într-o lume în care își (re)găsește în liniște bucuria fiecărei dimineți, o lume în care (re)cunoaște și iubește poetul după suflet, rămânându-i în auz fiecare vers, fiecare zi, mai aproape sau mai depărtată, întru aceeași generoasă și statornică prezență, cu prietenie și admirație, oriunde s-ar afla
Pentru autorii care au ales printre preferințele lor și grupul „ARTA CONVERSAȚIEI“
Pentru cei care au reușit pentru scurt timp să ne fie parteneri, înnobilând cu versurile lor antologia „Sărutul“
„Și în cinstea unui om cel oarecare“,
Fie ca sărbătorile să vă fie binecuvântate, să vă meargă toate după sufletul atât de generos, iar împlinirile să vă fie rânduite întru răbdare și înțelepciune. Să vă fie cuvântul curat, luminat în întregime întru iubire, împlinire și armonie, întru mulți ani fericiți, frumoși și buni! 
Sărbători în tihnă și liniște sufletească, alături de cei dragi.
Cu aleasă și sinceră prețuire, vă mulțumesc pentru clipele de împlinire spirituală, petrecute întru desăvărșirea artei poetice.
Crăciun fericit!


Elisabeta Gîlcescu

21 decembrie 2015

joi, 10 decembrie 2015

Noi am ales!




Un dar, poate cel mai frumos, plin de candoare și sinceritate, de modestie și noblețe, de adevăr, singurul adevăr care ne obligă la respect și neuitare, o datorie de iubire și prețuire, un vot din suflet, un vot categoric și apăsat pe numele distinsei Maestre și Model, Scriitoarea de excepție ILEANA VULPESCU.

La mulți și binecuvântați ani, prieteni!

La mulți ani, Arta conversației!


vineri, 20 noiembrie 2015

Pentru că ne datorăm


Se întâmplă de cele mai multe ori ca aceiași oameni să se întâlnească pentru că norocul potrivește lucrurile în așa fel ca să fie posibil, sau câteodată, din prea mult dor, în căutarea lor... Și împreun clipa de ieri cu cea de acum de partea iubirii, respectului, simțindu-i fiecare măsura demnității, bunătății și modestiei



(foto: Felicia Popa)

sâmbătă, 26 septembrie 2015

„Sărutul“ la Nocturna Bibliotecilor





„Iubirea își merită locul în viețile noastre în fiecare zi.(Dan C. Mihăilescu)



Aseară, am prezentat Sărutul (II) și autorii antologați, am citit poezia care se potrivește cu povestea de iubire a soților Mihăilescu, și poate va stârni discuții fructuoase, sub cupola perfectă a familiei, într-o zi dedicată iubirii.

sâmbătă, 19 septembrie 2015

Sărutul în voie

Sărutul (II), de neoprit, mereu liber, doar surprins în mișcări discrete, în căutare de noi legături cu poeții și cititorii din diasporă – o călătorie, o miraculoasă revitalizare a acestuia, moment fericit,  nimic ostentativ doar o atmosferă lirică, înregistrând frumusețea și emoția apropierii de poezia de acasă. Calde mulțumiri dnei Sorina Zlătan, dnei Carmen Doreal și membrilor Cenaclului „Mihai Eminescu“ din Montreal.

vineri, 4 septembrie 2015

Noi am ales!




























De acolo, din cel mai frumos  refugiu, fără margini,  sensul onoarei, sărutul României, „cu gratitudine, pentru prezența, prietenia, generozitatea, noblețea cu care ni se dăruiește“ scriitoarea Ileana Vulpescu, Cetățean de Onoare al României.

luni, 10 august 2015

INIȚIATIVĂ PENTRU ACORDAREA TITLULUI DE CETĂȚEAN DE ONOARE AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, distinsei Maestre și Model, scriitoarea de excepție ILEANA VULPESCU

Către Pimăria Municipiului București
La inițiativa grupului ARTA CONVERSAȚIEI XXI, susținută de zeci de mii de prieteni și admiratori, scriitoarea Ileana Vulpescu a primit Cetățenia de Onoare a Comunei Bratovoești și apoi, a Municipiului Craiova, locuri de care se leagă nașterea, copilăria și adolescența autoarei
Ni s-a părut firesc să aplicăm încă un demers pentru București, locul unde s-a maturizat, s-a împlinit și desăvârșit familial și professional, unde s-a consacrat artei și nu s-a aventurat în altceva decât în literatură... Practic, şi-a împletit destinul cu cel al neamului românesc. Este vorba despre un monument al culturii românești, un colos cu o operă extrem de solidă, apreciată intern și internațional, unde talentul, mintea și grația atotștiutoare au făcut punte între două secole XX și XXI. De această dată, considerăm că este o datorie față de cititori, de prietenii tineri pe care i-a îndrumat și susținut în cadrul nenumăfatelor proiecte editoriale, față de prietenii din grupul virtual „ARTA CONVERSAȚIEI“, să se acorde atenție sporită în cadrul dezbaterii propunerii noastre, cu nr. 1336460/2015, prin care am solicitat acordarea titlului de Cetățean de Onoare al Municipiului București doamnei ILEANA VULPESCU.
Prin adresa nr. 1547/1336460/22.06.2015, ne-ați solicitat documente anexe, recomandări...
Este propusă de poetul Andrei Păunescu, când i-au fost înmânate însemnele de Cetățean de Onoare al Comunei Bratovoiești, într-un spectacol grandios organizat la Clubul „Spice“ București.
Este propusă de Georgeta Tudor, la Opera Română Craiova, când i s-a conferit titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Craiova.
Este propusă de Victor Socaciu, artist, Adriana Trandafir, actor...

„În București, nu au existat, nu există și nu vor exista niciodată oameni pe care să-i iubesc, să-i prețuiesc și să-i ador mai mult decât pe Romulus, pe Ioana și pe Ileana Vulpescu. În preajma lor, totul mi se părea „frumos ca umbra unei idei“. În casa lor, am simțit pentru prima dată că poemul meu „Doamne, dacă-mi ești prieten“ este într-adevăr un poem. Sufletul meu nu mai este întreg, de când am aflat că Ioana și Nea Romică au trecut Dincolo... Regret enorm că, în ultima vreme, ne-am văzut atât de rar.
Doamnei Ileana, nu-i pot spune decât că mi-e dor de D-nei, cum îi e dor „veveriței de-un brad“ și sper că într-o zi, nu prea îndepărtată, să am ocazia să-i pot spune toate aceste lucruri, stând față în față.
Cu toată dragostea și prețuirea din lume“ (Spriridon Popescu, poet, Târgu Jiu)

Ileana Vulpescu știe că o iubesc necondiționat, și Dumnezeu mi-e martor că spectacolul „Arta conversației“ a fost trambulina de lansare în cariera mea ulterioară!!!“  (Adriana Trandafir, actor, București)

„O adevărată aristocrată a spiritului și cuvântului în proza contemporană, o fină observatoare a realității, o cunoscătoare a profunzimilor sufletului omenesc prezentat în subtilitatea dialogului nuanțat, polifonic, caleidoscopic, în multiple reflexe și fațete cu eleganța și distincția stilului unic și original într-o vie și penetrantă artă a conversației. Reverențe și admirație !“ (Raul Constantinescu, poet, Hațeg)
„Niciodată față-n față, dar necontenit în sufletul meu, mângâiere dulce a unei tinereți triste! iubita și mult stimata doamnă Ileana Vulpescu; obișnuită să consider scriitorii adevărați, locuitori ai înaltelor sfere cerești, greu de văzut de aproape, mă mângâi să știu că idolul meu este acolo! Cu cea mai mare admirație și respect, vă doresc tot ce-i mai bun în viață și ani mulți cu sănătate,sărut mâna, de minuni făuritoare, inima, cât tot pământul iubitoare și-n vremi grele, de nădejde dătătoare!“ (Antuza-Mariaana Antoce, Iași)

         „Pentru a putea vorbi despre opera scriitoarei Ileana Vulpescu, trebuie să o cunoști și să o iubești ca om. Eu o cunosc și o iubesc. Nu sunt critic literar, sunt doar o cititoare care o știe pe Ileana de peste 40 de ani ca prietenă și tot de atunci a iubit-o și a prețuit-o. Am fost cu sufletul alături de ea și de minunata ei familie la multe bucurii și mai ales la multe și supreme dureri alături de soțul meu (n.red.: artistul Tudor Gheorghe), am fost alături cu sufletul, iar loviturile nemiloase ale vieții le-am simțit și noi. Uneori chiar fără prezența fizică, uneori chiar fără cuvinte am fost alături de ea. Dar cumințenia pământului, așa cum i-am spus eu întotdeauna, a înțeles și a acceptat dragostea mea tăcută. Brâncuși, alt model oltean, nu ar fi avut ca model mai fidel pentru Cumințenia Pământului, dacă ar fi cunoscut-o, decât pe Ileana Vulpescu“, (Georgeta Tudor, actor și poet, Craiova)

„Am scris despre ce înseamnă „Sărutul“, despre cei care au fost aleși pe sprânceană să facă parte din această antologie de poezie contemporană, despre bucuria de a descoperi că încă mai există dorința de a vrea să iei parte la o întâlnire cu oameni frumoși și să respiri muzică și poezie, împărtășindu-te cu Lumină și Iubire. Nu o dată am mărturisit că rămân fără glas atunci când pășesc pe scenă datorită emoțiilor, dar vă asigur că nu simt nimic înainte să fac acest lucru, ci numai după cel dintâi cuvant rostit. Atunci simt cum dau năvala ca nebunele emoțiile și de fiecare dată mă străduiesc să le conving că ele cu treaba lor, eu cu a mea. Uneori reușesc. Alteori nu. Dar tocmai astăzi am avut marea bucurie să-i spun doamnei ILEANA VULPESCU (între noi fie vorba, a fost ferm convinsă că vine la lansarea cărții mele, căci am conspirat, ca să fim siguri) cât de mare este iubirea pe care i-o port. Și da, m-au gâtuit emoțiile, dar am apucat să-i spun că albastrul pe care eu îl numesc inspirație vine și de la dumneaei, căci Arta conversației m-a adus aproape de pana de scris. Fericită am fost să mă îmbrățișeze și să-mi spună că așa fac oamenii vii, simt emoția și nu se sperie de ea, și-o poartă cu mândrie ca pe un stindard. Doamnă dragă, vă iubesc și am fost privilegiată să vă urez pe scena de la Spice Club, astăzi, în prezența atâtor oameni frumoși La mulți ani! 83 de ani... Și de 83 ori spun DA și susțin propunerea grupului ARTA CONVERSAȚIEI XXI de a i se conferi Titlui de Cetățean de Onoare al Municipiului București doamnei ILEANA VULPESCU.“ (Elena Loreta Popa, jurnalist, poet, București)

Îngăduiți în fața trecerii ireparabile a timpului încă o bucurie...
Măcar atât! Măcar acum!

Cu alese gânduri de prețuire,

Elisabeta Gîlcescu

vineri, 7 august 2015

Un Altfel de C.V.


         ILEANA VULPESCU s-a născut la 21 mai 1932 în comuna Bratovoești din județul Dolj. A stat la Bratovoești, până în 1939. S-a mutat la Craiova unde a urmat Școala Primară „Regina Elisabeta“ și Liceul „Elena Cuza“. A absolvit în 1958 Facultatea de Filologie din București și a lucrat, ca lexicograf, la Institutul de Lingvistică al Academiei, unde a colaborat la redactarea Dicționarului limbii române și a Dicționarului explicativ al limbii române (1959-1975). Este soția regretatului scriitor, traducător, editor de carte Romulus Vulpescu.
         Debutează în revista orădeană „Familia“, nr.7, iulie 1966, cu povestirea Scrisoare către un cunoscut. Din 1972 este membră a Uniunii Scriitorilor din România. Scrie proză, teatru, traduce din literaturile engleză, franceză și spaniolă. Traduce în franceză poezii din literatura românească. În 1976 primește Premiul Asociației Scriitorilor din București, pentru romanul Rămas-bun, Editura Cartea românească; în 1981 Premiul „Ion Creangă“ al Academiei Române și Premiul „Cântarea României“ pentru romanul Arta conversației, Editura Cartea românească. Din cărțile apărute mai menționăm: ș.a.m.d.(volum de proză), Editura pentru literatură, 1969 ; Carnetul din port-hart (roman), Editura Eminescu, 1996; Viață, viață, legată cu ață (roman), Editura Tempus, 2007.
Dintre traduceri amintim: Samuel Pepys, Jurnal (în colaborare cu Costache Popa), Editura pentru literatură universală, 1965; Ambroise Vollard, Amintirile unui negustor de tablouri, Editura Meridiane, 1969; Simone de Beauvoir, Imagini frumoase, Editura Univers, 1973. A încheiat traducerea neterminată a lui Romulus Vulpescu din François Villon, Opera omnia, apărută în trei volume la Editura Semne care au fost lansate în cadrul Târgului Internațional de Carte Gaudeamus 2013.
Scrierile doamnei Ileana Vulpescu nu sunt emanația adolescentei visătoare și nu sunt țesute, neaparat, cu parfumul idilelor de altădată. Prima sa carte a fost publicată la vârsta de 37 de ani. În urmă cu un an, autoarea își amintea cu nostalgie, dar nu cu regret: „Am început să scriu de pe când eram studentă și m-am prezentat la diverse publicații cu ceea ce scrisesem, dar niciodată n-a convenit. Prima dată am publicat în 1966, o nuvelă, în revista „Familia“. Și de-atunci, fără să-mi propun un timp anume, am ajuns acum la 11 cărți, ceea ce nu este mult deloc pentru o viață așa de lungă, pentru că eu mă apropii cu pași repezi de 84 de ani…“.
 Iată titlurile:
Rămas-bun / 1975;
Arta conversației / 1980, 1992, 1993, 1994, ajunsa best-seller inainte de anul 1989, publicată în mai multe ediții;
Sărută pământul acesta / 1987;
Rămas-bun casei părintești / 1990;
Carnetul din port-hart / 1996;
Candidații la fericire / 2002;
Arta compromisului / 2002, 2007;
De-amor, de-amor, de inimă albastră / 2005;
Viață, viață, legată cu ață / 2007
Pe apa sâmbetei / 2009
Notă informativă bătută la mașină / 2011
Noi, doamna doctor, când o să murim? / 2012

Primul cititor al acestor volume, dar și cenzorul manuscriselor, a fost soțul doamnei Ileana, poetul Romulus Vulpescu, cel mai aprig și corect critic literar al autoarei. Se pare că nici nu a avut nevoie de alții. De altfel nu am descoperit un critic literar care să se fi ocupat special de opera Ilenei Vulpescu. Nici domnia sa nu l-a căutat și niciodată nu s-a plâns de lipsa lui. Cu modestia de care nu a fost părăsită niciodată și cu maturitatea omului obișnuit să mediteze adânc asupra vieții, mărturisește: „Eu nu sufăr niciodată că un critic literar nu mă ia în seamă. Este treaba lui. Eu mi-am însușit de foarte mult timp o vorbă a lui Hemingway, întrebat ce părere avea despre critici. El zicea își câștiga fiecare pâinea cum poate. Deci, consider că nu trebuie să te superi că nu te menționează un critic. În fond, o istorie a unei literaturi reprezintă gustul unei persoane. Și așa cum ar face o antologie, în care ar alege ceea ce îi place dintr-un autor sau din niște autori, depinde de dimensiunile antologiei și de ceea ce-și propune, la fel este și o istorie a literaturii“.
         Tot înainte de anul 1989, spre surprinderea multor cititori, doamna Ileana Vulpescu, în colaborare cu George Bănică, a realizat o dramatizare după romanul Arta conversației. Ei bine, aceasta s-a jucat cu mare succes pe mai multe scene, în mai multe localități, câteva stagiuni. Fericiți au fost spectatorii din București Teatrul Odeon, Craiova Teatrul Național, Oradea Teatrul de Stat, Cluj Teatrul Maghiar de Stat!
         Toate cărțile amintite sunt scrieri cu vastă încărcătură morală și spirituală, așezate în curata limbă românească, în care metaforele au permanent loc și se simt ca la ele acasă sub penelul blând al Ilenei Vulpescu. Adeseori emoționează, cucerește sufletul, izvorăște lacrima curată a împărtășirii, pentru că autoarea scrie, ea însăși emoționatî, cu suflet și pentru suflet. Este cât se poate de firesc, dacă avem în vedere că și-a dorit întotdeauna să fie medic. Domnia sa a regretat că nu a făcut medicina, fiindcă „eu cred că aș fi fost de foarte mare folos. În primul rând pentru că îmi este foarte mila de tot ce este viață. Mie mi-e milă și să rup o floare. Pentru că știu că și ea suferă. Nu se poate, dacă sunt celule vii, să nu le doară“.
         Cine o cunoaște mai de aproape își amintește cât de mult a iubit și iubește animalele și florile, cât de mult a iubit și iubește oamenii, cât de mult a suferit și suferă pentru aceștia. A fost și continuă să fie permanent lângă oameni, dornică să le împărtășească bucuriile și durerile, chiar dacă ea însăși a pierdut cele mai dragi ființe: fiica și soțul. S-a atașat permanent de semeni și a reușit să ofere acestora dorința de a trăi în pace și dragoste, în bună înțelegere și respect reciproc. Așa a conceput viața în sine, așa a apreciat că este bine să gândească și să facă fiecare om. În cuvinte frumoase prin simplitatea și claritatea lor, explică esența convingerii, a credinței sale în acest sens: „E atât de seacă viața fără atașamente, fără să pui suflet în ceva, fără să pui suflet în niște oameni… Să dăruiești, în primul rând. Cea mai mare plăcere pe lumea asta este să dăruiești. E mai mare bucurie decât să primești! Eu am spus întotdeauna: Doamne, ajută-mi să pot ajuta!“.
         Și Dumnezeu a ajutat-o pe Ileana Vulpescu! A oferit societății cuvântul său plin de acuratețe, blândețe și bun simț. A oferit gândurile și povețele sale, experiența sa de viață și rodul creației sale plină de sensibilitate și frumos. A oferit zâmbet și culoare, încredere și speranță de viață. A oferit prietenia și dragostea sa necondiționată, fără să ceară vreodată ceva în schimb. Ce a primit, totuși? Tot ceea ce a primit a sosit de la sine. A primit respectul prietenilor, cititorilor, al fanilor săi de pretutindeni. A primit declarații ce îmbrăcau devotament, prietenie și iubire. A primit admirația celor care o cunoșteau. A primit vorbe bune. A primit totul cu modestie, cu ochii înlăcrimați de emoție, adeseori. Oare să fi fost suficient?! Au alungat toate acestea o anumită singurătate care o înconjoară?
         Se pare ca da! Pentru că nu-i oferă timp să o cuprindă, o tratează cu indiferență. Pentru că are motive întemeiate să nu se sperie... „Nu, nu mă sperie. Am fost copil unic la părinți, copilăria, prima, până la 7 ani, am petrecut-o foarte departe de satul în care m-am născut și eram, practic, singură. Am fost obișnuită cu singurătatea și întotdeauna am găsit cu ce să o mobilez. Totdeauna găsesc ceva de făcut. Dacă Dumnezeu ar vrea să mă pedepsească, mi-ar lua ochii pentru că cea mai mare bucurie a mea este să citesc. Nu să scriu, ci să citesc. Scrisul mi se pare o datorie pe care o am“.
Oare la ce se gândește când vorbește despre datoria de a scrie, deși afirmă că cititul o bucură mai mult? Este vorba de scrierile neterminate de soțul său. Sunt doua titluri sonore. „Sunt două lucrări complicate și, din nefericire, neterminate. Prima este o ediție Villon, la care trebuie concepute note care să informeze omul despre ce este vorba. Pentru că în Villon sunt mereu nume proprii, care în epocă însemnau ceva și trebuie să-i explici omului care citește. A doua este o antologie de poezie franceză, din care a tradus barbatu-meu, care merge de la începutul literaturii franceze, până la Brassens. Deci, astea sunt obiectivele pe care le am eu de aici încolo în viață“. Așa a hotărât destinul. Iar soția se simte datoare față de soțul pe care l-a iubit, l-a mângâiat în toate clipele grele, l-a impulsionat în muncă, l-a susținut cu toate firavele sale forțe și i-a cenzurat toate lucrările, dându-le corecturi ideale, însușite cu greu de Romulus Vulpescu, subjugat uneori orgoliului masculin, dar care admitea, în final, că sunt desăvârșite sub aspect literar.
         Nimic nu se poate pune sub semnul îndoielii, mai ales că, nimic nu a fost întâmplător în cele exprimate mai sus. Cuplul Romulus și Ileana Vulpescu a fost un exemplu perfect de colaborare nu numai în domeniul literei. Au colaborat în toate cele făcute de fiecare în parte. Chiar și în tot ceea ce însemnau serile în care se umplea casa cu prieteni, poeți, prozatori, critici de artă, compozitori sau interpreți, profesioniști ori diletanți. Erau seri lungi, până în zori, uneori, dar ușoare și plăcute, grație emulației gândului, a imaginației, a inspirației dusă dincolo de închipuire. Cum a fost posibil? Din ce a izvorat această forță de invidiat?
Răspunsul este dezarmant, la prima citire: din iubire!
Da, pentru că s-au iubit cu adevărat și au cunoscut clipe de fericire numai în contextul acestei iubiri. Doamna Ileana s-a îndrăgostit de viitorul soț și recunoaște, public, în cuvintele sale atât de firesc spuse ori scrise: „De fapt, cred că singurele perioade de fericire în viața unui om sunt numai când este îndrăgostit. Pentru că atunci tot ce este în jur dispare! E ca o idee fixă. Totul se concentrează în jurul unui om. Și restul dispare! Nu mai vezi asperitățile… Este singurul moment de grație pe care ți-l acordă viața. Când te îndrăgostești nu te mai interesează nimic altceva. E lucrul cel mai prețios pe care ți-l oferă viața. În rest… nu prea sunt momente de fericire. Pot să fie momente de încântare, de bucurie… Cred că ar trebui foarte restrânsă ideea asta de fericire. Este ceva atât de rar! Se întâmplă atât de rar în viața omului…“.
Domnilor consilieri, cu cele mai alese gânduri de prețuire pentru aceste locuri binecuvântate, unde te poți rătăci printre pașii celei care păstrează un dor de iubire, pentru tot ceea ce înseamnă și prețuiește omul Ileana Vulpescu, grupul ARTA CONVERSAȚIEI XXI, cu respect,Vă solicită rugămintea de a o propune pe distinsul nostru mentor Cetățean de Onoare al Bucureștilor, act de o importanță covârșitoare pentru cultura românească.
Demersul este susținut și de dna Sorina Zlătan, prietena și însoțitoarea permanentă a dnei Ileana Vulpescu, complicele nostru pentru evenimentul surpriză  pe care îl așteptăm.


Cu deplină considerație și calde mulțumiri pentru sprijinul acordat,
Elisabeta Gîlcescu
Grup literar ARTA CONVERSAȚIEI XXl
Tel: 0729 522 307
0766 522 196




P.S. La întocmirea acestui Altfel de C. V. al scriitoarei Ileana Vulpescu am selectat fragmente, oferite public de dl Marian Malciu, scriitor, Slatina, mai 2013, „Portretul unei Doamne“.  

Cu alese gânduri de prețuire și respect, mulțumesc.

vineri, 26 iunie 2015

O poveste întâmplată


              „Și roșul nu mai arde, doar plânge.“

                                                               Margareta Anton

Reușind să transforme în realitate cele mai ascunse plăsmuiri ale imaginației, să se împotrivească imboldului firesc ce-l mână unul către altul, până în clipa în care scrisorile, pline de iubire, deschid ușa secretă a inimii – o permanentă tentație, o furtună de emoții periculoase, o  procesiune de chipuri, încordate iluzii... povestea ei, mai mult decât omenească, a lui, mai mult decât rațională sau poate mai puțin... din vreme în vreme, ca o vară nedreptățită, mereu în așteptare în întuneric și tăceri.
Pentru cititor, greu de îndurat suspansul printre florile de cireș, amintiri care plutesc încă în orașul interzis, acolo unde revin ploile cu soare, recorduri, și ele în defilare, sub pașii care împung rădăcinile eliberate de ură, invidie, răzbunare..., rădăcinile tulburate de foșnetul pașilor Edinei (și ei interziși) în TIMPUL FLORILOR DE MACI, fără promisiuni, doar pe lângă iubire, și când spre ea se-aruncă, fără răspuns, pentru prima oară, acel strigăt deznădăjduit, într-un joc neînțeles, veșnic treaz, cu amurguri triste, va exista mereu Philippe, o blândețe așezată peste nopți de rugi, de doruri zbuciumate, de lacrimi care au implorat tăcerea să vorbească viselor schilodite de atâta „interzis“... un Philippe năruit sub lințoliul de frunze, de liniști, ca un dangăt de clopot, ecouri... un Philippe prin câmpurile cu maci, iar Edina, plutind în derivă, mereu la banca de la fereastra altui timp, Edina sub salcie, ascultând o altă poveste de fantezie și  imaginație,  o altă „privire“ care s-o întoarcă la „căldura amintirilor reînsuflețite“, o altă bucurie, un alt vis – vis de margarete – într-un sublim poetic la hotarul nesfârșit al iubirii, un vis cu aripi spre sărutul din infinit cu dor de roșu și cu verdele ce-i dă răgaz, cu țipete de metale obosite, învinse de rugină“, sărutul altui veac,  „melancolia adolescenței, melancolie pe care adesea o purtăm cu noi toată viața...“ (Ileana Vulpescu, Adolescență pe viață, fragment din prefața acestui volum)

joi, 11 iunie 2015

Craiova, 5 iunie 2015



„Această „artă“ pe care, dacă n-o posedăm, se răzbună din umbră.“
 Ileana Vulpescu


miercuri, 10 iunie 2015

O nouă provocare


Sărutul“, de neoprit, și o nouă provocare – Sărutul (III) – un alt punct de reper, un loc unde poezia se întoarce întotdeauna cu bucurie printre artiștii vizuali.


luni, 8 iunie 2015

Craiova



       Deși și-a petrecut cei mai frumoși ani ai vieții în Craiova, orașul despre care face referiri nostalgice în multe din romanele sale, scriitoarea Ileana Vulpescu, ajunsă la o vârstă înaintată, nu a mai vizitat Bănia de foarte mult timp. Vineri, când a fost invitată să participe la ședința solemnă a Consiliului Local Municipal Craiova, în cadrul căreia i-a fost conferit titlul de „Cetățean de Onoare”, Ileana Vulpescu a fost dornică  să profite de această ocazie și să petreacă un timp, cât de puțin, în orașul tinereții sale. Popasul pe care și l-a dorit prozatoarea a fost, unde altundeva, decât la bibliotecă.

http://www.cvlpress.ro/08.06.2015/prozatoarea-ileana-vulpescu-a-poposit-cateva-ore-in-craiova/?fb_action_ids=907331799326631&fb_action_types=og.likes&fb_ref=AL2FB

sâmbătă, 6 iunie 2015

5 iunie 2015, Opera Română Craiova


















http://www.cvlpress.ro/06.06.2015/craiova-si-a-rasplatit-valorile/


Se conferă, titlul "Cetăţean de Onoare" al Municipiului Craiova, scriitoarei Ileana Vulpescu – în semn de recunoştinţă pentru întreaga sa activitate, pentru o viaţă dedicată literaturii, pentru participarea sa la redactarea lucrărilor Dicţionarul limbii române şi Dicţionarul explicativ al limbii române, pentru toate proiectele sale care au promovat şi promovează imaginea pozitivă a României şi pentru susţinerea mediului academic. 

https://www.youtube.com/watch?v=Pz96QwP2W-4&sns=fb

„Mă simt onorată că orașul în care mi-am petrecut copilăria și adolescența și-a adus aminte de mine. La frageda mea vârstă de 83 de ani, mi-am permis să trag și eu niște concluzii despre artă. Și nu m-am aventurat în altceva decât în literatură. Din punctul meu de vedere, scriitorul trebuie să își servească țara, neamul și limba. Noi ne împopistrăm limba cu tot felul de năzdrăvănii de prin toate colțurile lumii, dar este bine să o știm pe aceea pe care ne-au lăsat-o strămoșii noștri moștenire. Dacă am greșit vreodată, am greșit singură, la nici un fel de comandă. Asta este ceea ce îi cer eu artistului: să nu asculte comenzi! Bună seara”.

luni, 1 iunie 2015

Sărutul (II)

Sărutul (II) Editura Măiastra Târgu-Jiu, mai, 2015, 200 exemplare

„Sărutul (II)“ și-a luat zborul din arcul său de viață și aleargă printre oameni dăruiți oamenilor...
Sărutul de care mă bucur azi prinde curaj și liniștește...
Mulțumesc autorilor, creatori de frumos, care mi-au oferit gratuit dreptul de a publica poezii din colecțiile personale în acest proiect antologic... Paul Arva, Adrian Berinde, Adrian Beznă, Marius Chelaru, Ștefan Ciobanu, Mariana Cornoiu, Alin Cucuruzan, Carmen Doreal, Eugen Evu, Viorel Gârbaciu, Melania Grozavu, Rodica Ion,Elisabeta Lușcan, Laura Matache, Clara Mărgineanu, Ovidiu Mihăilescu, Mariana Moga, Diana Olteanu, Filip Palaghia, Gabriela Panaite, Andrei Păunescu, Loreta Popa, Luis Popa, Camelia Radulian, Trandafir Sîmpetru, Amelia Stănescu, Mircea Florin Șandru, Alexandru Turcu, Gina Zaharia.
Mulțumesc tinerilor debutanți, împinși de entuziasm, de nerăbdare, „desculți“ prin metaforele luminii, cu toată ființa... Iohana Chris, Dorina Cioplea, Toni Niculae.
Există momente de visare și de puritate în exprimări de o rară frumusețe! Asta ne-am dorit cu toții! Cu o copertă frumoasă  (Dorina Cioplea), cu texte argumentative (Clara Mărgineanu, Emilia Ivancu, Loreta Popa), Sărutul (II) ajunge în bibliotecile județene, îmbogățind fondul de carte a acestora.
Craiova, 5 iunie 2015, ora 17, Biblioteca Judeţeană Dolj „Alexandru şi Aristia Aman“.
Târgu-Jiu, 8 iunie 2015, ora 16, Biblioteca Județeană „Christian Tell“.

Am fost o întâmplare în această lume, și poate că tot întâmplarea ne-a ales să dăruim.
Nimic nu este mai frumos decât să eliberezi, cu inocență, poezia când nu mai ești al ei, rătăcind pe alte drumuri voci, entuziasm – generoasă deschidere față de cititori, în marele concert al iubirii, sensibilității, originalității – vibrație întru desăvârșire…
De această dată, la limita dintre întâmplare și poezie, a ieșit la iveală deopotrivă sublimul sărutului în poezii de o extremă finețe și o insolită modernitate.


Sărutul, de neoprit, și o nouă provocare Sărutul (III) – un alt punct de reper, un loc unde poezia se întoarce întotdeauna cu bucurie. 

duminică, 31 mai 2015

Pe urme


     



     Ne-a surâs, cum surâzi când iubești.
Și am simțit sărutul atât de drag, 

plin de bunătate și lumină... 
parcă ne aștepta... 
parcă ne așteaptă în vinerea ce vine (5 iunie), 
Sala Operei Române Craiova, 
scriitoarea de excepție Ileana Vulpescu 
în cel mai frumos refugiu, 
fără margini, 
cel rămas înlăuntrul adânc, 
povestea copilăriei...

În „Duminica de ieri“


     

     Pentru întreaga operă, în semn de recunoștință pentru meritele excepționale și 
marile beneficii aduse umanității ca scriitor, traducător, publicist, pentru inspiratele sale scrieri, pentru calitatea stilului direct și onest pe care l-a abordat cu meșteșug, îndrăzneală și profunzime, îl recompensează cu TITLUL DE CETĂȚEAN DE ONOARE POST MORTEM al comunei BRATOVOEȘTI jud. Dolj pe ROMULUS VULPESCU, în duminica de azi, 24 mai 2015

Semnează :
SORIN NICOLAE RĂDUCAN PREFECTUL JUDEȚULUI DOLJ
ION PRIOTEASA PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN DOLJ
ION OANCEA VICEPRIMAR AL COM BRATOVOEȘTI
LUCIAN DINDIRICĂ DIRECTORUL BIBLIOTECII JUDEȚENE
TOMA RĂDULESCU MUZEUL OLTENIA
PUICIN ION DIRECTORUL ȘCOLII DIN COMUNA BRATOVOEȘTI
DELIA OLTEANU SECRETAR CONSILIU LOCAL BRATOVOEȘTI












Riguroasa măsură a unei efigii, sobră, slobodă și neînfrântă



















     În semn de recunoaștere a valorii literare consacrate, unice și mereu vii și actuale, al admirabilei scrieri de o profundă explorare a sufletului omenesc în multiple reflexe și fațete, cu eleganța și distincția stilului original, într-o penetrantă și vie artă a conversației, se acordă TITLUL DE CETĂȚEAN DE ONOARE AL COMUNEI BRATOVOEȘTI, JUD. DOLJ, DOAMNEI  ILEANA VULPESCU, în DUMINICA DE AZI, 24 mai 2015 – duminica prieteniei întru mulți ani.

Semnează:
SORIN NICOLAE RĂDUCAN PREFECTUL JUDEȚULUI DOLJ
ION PREOTEASA PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN DOLJ
ION OANCEA VICEPRIMAR AL COM BRATOVOEȘTI
LUCIAN DINDIRICĂ DIRECTORUL BIBLIOTECII JUDEȚENE
TOMA RĂDULESCU MUZEUL OLTENIA
PUICIN ION DIRECTORUL ȘCOLII DIN COMUNA BRATOVOEȘTI
DELIA OLTEANU SECRETAR CONSILIU LOCAL BRATOVOEȘTI





Craiova, tot mai aproape





































      Vino! Să-i aducem înapoi o clipă din copilăria adolescentă, să-i căutăm cuvintele necăutate, să împreunăm clipa de atunci cu cea de acum, s-o oprim de partea iubirii, în lumina așezată a respectului, să-i simțim măsura demnității, iar noi, vrednici de această așteptată strângere de mână.
      Vino! Fii acolo, ca semn de recunoaștere și prețuire și împlinirea unei datorii spre marea bucurie nesfârșită și adevărată, în locul unde eroul acestei zile, acestor locuri, cu trecutul și oamenii de ieri, este mentorul distins al Artei conversației, Doamna Ileana Vulpescu
      Vino în vinerea de mâine, 5 iunie 2015, ora 18, Sala Operei Române Craiova, la un spectacol aniversar, într-o zi specială, întru mulți ani.



miercuri, 27 mai 2015

Sărutul, de neoprit

Încă ne aparține, cu glasul strunit… cu instinctul lămurit de poveste și amintiri, multe amintiri, acolo sub fruntea răcorită, desprinse din tezaurul uriaș, să ne apropie iar și iar (pentru a câta oară?) la adăpostul modestiei, să surprindem cuvântul armonios, drept și demn, cu mai multă expresie, cu unica noblețe impusă de admirabila „Arta conversației“, romanul mereu proaspăt și actual al distinsei Maestre și Model, Scriitoarea de excepție Ileana Vulpescu și „Sărutul (II)“ în cel mai frumos refugiu, fără margini, cel rămas înlăuntrul adânc, povestea copilăriei...

luni, 18 mai 2015

Sensul prieteniei fără asemuire

     Simțind o anume fericire în fiecare întâlnire cu prietenii, a găsit resurse să triumfe, să pășească în cel mai frumos miraj al iubirii, poezia, Doamna Ileana Vulpescu, o adevărată aristocrată a spiritului și cuvântului în proza contemporană, „cu eleganța și distincția stilului unic și original, cu virtuți de fină observatoare a realității, o cunoscătoare a profunzimilor sufletului omenesc prezentat într-o vie și penetrantă artă a conversației“, deschisă mereu într-un sens nobil, vocație truditoare, cu alegeri înțelepte, nicidecum a unui beneficiu, niciodată tristă, nicicând învinsă...
     Un semn de iubire și prețuire în duminica de mâine, o zi a echilibrului, a ambianței, a prieteniei, cu aleasă prețuire, întru mulți ani!

 (24 mai 2015, ora 18, SPICE CLUB, Calea Victoriei nr 21-23, București)

PARIU PE PRIETENIE
ARTA CONVERSAȚIEI XXl
Vă așteptăm cu drag