septembrie 18, 2014

Timpul ceasurilor de tăcere




http://ziarullumina.ro/sites/default/files/lumina-literara/pdf/09_2014/nr_6__luminaliterara_pf.pdf

„Dragostea pentru frumos. Nu admitea ca o carte, oricât de ieftină, să nu fie tipărită îngrijit, să nu aibă personalitate, încât să-i ții minte și aspectul. Iubea cărțile ca pe niște ființe: le mângâia cu privirea, le atingea cu evlavie. Pentru el nici un spectacol nu egala scotocitul prin rafturile unui anticariat. Se poate spune despre Romulus că a trăit prin carte și pentru carte.“ 
Ileana Vulpescu

2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aveam șaisprezece ani. La Teatrul de păpuși din Constanța, spectacol de muzică și poezie cu Romulus Vulpescu și Tudor Gheorghe. Au început cu poemul ăsta și, instantaneu, câteva sute de oameni, claie peste grămadă chiar și pe intervale, au intrat în transă... Ani mai târziu, îi luam, probabil, ultimul interviu de televiziune, transmis în cinci episoade în emisiunea ”Lumea cărților”, pe care o păstoream la B1 TV. Tocmai pregătea integrala Villon în limba română. Între cele două întâmplări au mai fost și altele. Acum e dincolo, dar constat că nu sunt singurul care-i iubește poezia. Mă bucur că l-am auzit într-o interpretare delicată și, totuși, plină de forță. Eu, de pildă, recit des Carmen Meretricis pentru apropiați. George Mihalcea

    RăspundețiȘtergere