duminică, 16 februarie 2014

Arta conversației și poezia iubirii




       Pentru a scrie, ca și pentru a trăi, orice moment e bun, orice loc e favorabil.
   De doi ani, Arta conversației găzduiește experiențele creative ale fiecărui membru, într-un proces autentic, armonios, alert, în cuvinte și imagini.
   Împreună învățăm să descoperim, cu mirare și curiozitate, stiluri noi, imagini, texte inspirate de interacțiuni și lecturi, sugerate de către autori consacrați, profesori coordonatori, cititorii statornici, artiștii vizuali...
   Ne suntem alături, ca într-un atelier-cenaclu, ne citim, ne așteptăm postările, ne bucurăm de fiecare nouă reușită când muzele sunt de partea noastră, încă de la primele creații personale.
   Am înțeles împreună că e nevoie de călătorii în lumea poeziei, de a ne desăvârși arta poetică, de a ne împlini și îmbogăți cultura... Apoi, am înțeles că e nevoie de încredere, de a conlucra, de a ne asculta deschis, de a ne aprecia, fără prejudecăți, unii pe alții.
   Fiecare scrie în ritm propriu, fiecare are locul lui, timpul și cititorii lui.
  Deși multe dintre textele postate pe Arta conversației sunt considerate poezii, nu ne putem numi poeți. Drumul este lung și anevoios.
   Poezia iubirii ne face exigenți cu propria poezie, cu fiecare text care trebuie să corespundă etic și estetic, cu poezia care trebuie să surprindă cititorul, să conțină fior liric, dar și acel dialog poet-cititor pe care trebuie să-l hrănim, să-l echilibrăm, să-l cultivăm, să-l orientăm către poezia de calitate, unde să redescoperim trăiri și deschideri noi.
   Voi știți, dragi prieteni, cum ni s-au întâmplat minunile în Arta conversației... Prima antologie s-a născut într-o noapte... pe o punte a prieteniei...
   De atunci, au venit comentarii, critici... Toate ne-au ambiționat... A urmat a doua antologie... A treia este în curs de desfășurare...
    Așteptam o disciplină poetică în prezentare, cu texte și imagini lirice nu numai scrise, ci și lucrate - aranjare în pagină, ortografie, punctuație...
   Am prelungit calendarul postărilor, sperând într-o reconsiderare și o evidențiere a  sensibilității actului creativ, însistând pe inefabil, pe stabilirea unor corespondențe intime între eul liric și lumea poeziei. 
    Această antologie este una de colecție, iar fiecare poezie trebuie să fie arta propriului spațiu interior, „oferind minute de răgaz, clipe de reconectare cu sinele prin imagini şi cuvinte care ajută să o descoperim şi să o (re)construim, să ne fim parteneri profunzi ai unei schimbări în mai bine“.


Cu prețuire,
Elisabeta Gâlcescu


Un comentariu:

  1. ÎN LUMEA MEA...

    Am vrut să mă joc şi m-ai certat,
    simţeam că ard într-un prăpăd de foc;
    ochii tăi căprui, deşi m-au ocultat
    în lumea mea îţi păstrez noroc.

    Am vrut să mă joc şi m-ai certat,
    m-ai tras de coamă, mi-ai dat un pumn;
    te-am necăjit şi totuşi m-ai iertat,
    atâta rai tu porţi în sân!

    Am vrut să mă joc şi m-ai certat,
    peste timpuri, vraja sorţii ne aprobă;
    şi-ntr-un târziu, cu luna-n scăpătat
    te-ai încolăcit pe mine ca o cobră.

    RăspundețiȘtergere