Constantin Cristescu – Alo, vin București!

Bună zâua.Mă scuzaţi iubiţi prieteni dar tari vreu să vă sâmt în inima me aşa cum sâmt iubirea liniştită a munţilor pi undi mai umbla neica Fane Babanu *Ştefan cel Mare şi Sfânt*, când le-o tragea pi la apus turcilor ce se rugau aplecaţi.Şâ le-o tragea bibi di tăt,mai bine de cât le-au tras-o minerii în piaţa Universitaţii celor care voiau să planteze panseluţe.Taică uite aşa am ajuns să culeg premii după premii di pisti tăt,fără butelcă.La rivoluţiune am constatat câ din toate diplomili de la Cântarea României după ce le-am predat la DCA mi-au dat dat bani de două beri. Ladys,gentlemens,uite aşa a ajuns un biet urmaş de râzăş,un haiduc nebun al codrilor Bucovinei să dughescă bere Pilsen.Cupele s-au mai spart în timp.Bă,voi aveţi emoţii?...eu nu.Aşa câ vă zâc pi scurt ceea ce-am păţât cu drumul la capitală.Mă sună un amic de-al vostru că vrea vin Cotnar roşu şi mai voia să fie şi demi-sec.Pretenul...deh, la nevoie se cunoaşti,îmi zâc şi mă hotărăsc să merg la sursă.Mai ales că aşa ceva sâ găseşte mai greluţ şâ pi la noi.Haţ telefonul în mână şi sun la taxi,că eu nu am bani de rovignetă,la un alt preten.
-Alo,salve băi negrule,era dracu mai negru ca mine,hai sâ mă duci la Cotnar,vii sau te mazilesc?
-Sâ-mi trăieşti Constantine,vin imediat,dar de unde te iau,la ce bar,terasâ eşti?
-Sânt acasâ nebunule câ nu mai beau de asarâ,te aştept în parcare.Timpul se scurge cu ciudâ în fumul aşteptării.Nu am unde arunca chiştocele câ tăti coşurile di gunoi sânt noi şi nu se cadea sâ li murdăresc eu,aşa câ le arunc sub o maşână ruginitâ ca a mea.
Taxiul îşi face apariţia într-un val de praf de anul trecut.
-Buna Constantine ,am ajuns rapi di tăt.
-Hai lasâ gogoşâli şi hai câ nu-i timp.Direct la cramâ mă duci.Emblema încâ cu fulguşori di iarnâ di pi gume scrâşnesc stânind alt val de praf de era sâ mă gâtui cu centura.
-Tema îşi bagâ coada printre ciolanele mele bătrâne....
-Bă fecior,zâc eu lasâ şâ tu mai moale ca nu moare capitala.
-Nene Constantine,închide pisti juma di orâ.
-Bagâ normal zâc eu cu gândul de a nu mă faşi di ruşâni.Nu pre am avut timp sâ mai vad nişti picioruşâ mai lunguţâ,nişi sâ număr stâlpii şi am şâ ajuns.
-Nu te mişti di aişi.Apoi cobor grăbit şâ plin de importanţa cuvintelor ce mă aglomerau prin bilâ,purşed direct la şăful desfaşerii.
- Bună zâua,bă Nae...am nevoi de nişti vin roşu,Cotnar original şâ di calitati.
-Apăi ăla e la vinul de aur şâ-i scup şâ nu prea mai esti câ se dă la exporturi.
-Cheamă-l pe director.zâc eu hotărât.
-Ei nu nene Constantin,pentru matale se mai găseşti.Am vrut sâ ti necăjesc niţel.Mă uit la el mirat şâ vad că-mi faşi sămn sâ mărg dupâ el.OUPS,îmi zâc,mă descurc precum Creangâ prin cânipâ şi mă umflă niţel râsul.Pi un palet mai tronau câtiva cutiuţe cu şeea şe-mi doream eu.Zâmbesc ferişit.
-Bă Nae,cât mă faşi?câ mă grâbesc.
-Păi stai sâ-l guşti niţel câ am un bidon cu distupuş.Dişartâ în douâ pahari de dădeau pe jos şâ pentru şei plecaţi dintre noi.
-Noroc şâ sâ-mi trăieşti neicâ Constantine....Nu apuc sâ spun nimic şâ paharul se deşertă repede în gătlejul flămând al feciorului.
-Noroc Nae zâc eu şâ dacâ am vazut câ nu mai am cu şini da un şioc,l-am ingurgitat neaoş.BRRRRRRRR....bunuţ îmi zâc.
-Mai o guriţâ nene Constantine câ-mi plaşi tare cum le mai scrii,da muierea mea îi plaşi şâ mai mult.E cu matale pe facebook prietenâ.De câte ori găsesc copilul cu scutecul neschimbat îmi zâşi că iar ai scris di morţi.Se gândeşti la biata mămuca ei,stă acuma ca berea numai la răşi.Na,cum s-o bat? Aşa câ mă apuc eu şâ spăl,fac mâncare,schimb copilul...şi uite aşa tari mi-i greu.Mă întristez în sufletul meu ştiind câte necazuri îi fac bietului om şâ îi fac sâmn să mai pună un pahar,aşa de milă.În cadrul uşâii apari Mişu taximetristul cu o moacâ miratâ.
-Nene Costică,pardon Constantine că ştiu câ ti superi,merjim ori mai stăm,câ am o comadâ cu ieşâre din târg?
-Bă Mişule tu nu-l ştii pe neica Constantin? Ai răbdare câ o sâ vinâ şâ el.Vinâ sâ iei şâ tu o guriţâ sâ vezi şi i-am dat.
-Nu beau la volan,multumesc.
-De-te dreacu câ nu ai volanul cu tine Mişule....Mă umflă niţel râsul şâ mă întorc sâ nu mă vadă nebunii.Cu paşi micuţi Mişu se apropie de măsuţa improvizată pe un butoi.Nae mai scoate un pahar de unică folosâţâ că deh, sântem şâ noi europeni,şâ-l umple haiduceşte până la refuz.
-Na crapă şi tu în tine un vin mai bunişor,pentru nenea Constantin dau eu.
-Noroc dară...îl aud şâ şmâc cu el pe gât pănă să scot eu o vorbă.Timpul sâ scurje cu fiecare pahar care plânje în sufletul nostru.Noi începusem a vedea icoane în pliantele de promoţii a Cotnarului şâ bacus ne ţinea nu cu o mână ci cu două sau mai multe,zău câ nu mai ştiu sigur. Cert este câ am ajuns cu altă maşână acasâ,cu bidonaşele cu vin şi culmea nu m-am bătut cu nimeni.Acuma dorm ca şâ voi de la atâta paranghelie.Rverenţe dară dumneavoastrâ pentru micul răgaz de suflet.Plecaciune iubitorilor de frumos şâ truditorilor de cuvânt.Multumesc,un răzăş nu tocmai sănătos,ca şâ voi.

Multumesc.CC