Am hoinărit destul pe cărări oarbe.
Soarele bătea tare.
Am ajuns la muchia pajiştii
după o lungă absenţă
pe un pinten de pământ
evocator de alcovuri.
Cred că e capătul
de obicei calm şi răbdător
şi o să mă scufund
(nu izbuteam să recunosc)
sau o să devin sămânţă
în vâltoarea de imagini
şi, luat de vânt
care se perinda,
o să devin floarea florii
dintr-o singură răsuflare
unde-ar cădea norii
cu un surâs timid
de gânduri în ploi.
Fusese suportat din obisnuinţă,
iar eu voi deveni
cu gândurile,
ornament
ce era altundeva,
suprapus,
repetând cuvintele de spirit
fervent servite
pe faţada vieţii tale
în schimburile afabile de saluturi
(între mine şi soare).
Elisabeta Gîlcescu/ Marius Iulian Zinca- Ornament/ Schimb afabil - duet „1 la 1”
Versurile își pot întovărăși pașii pe aceeași cărare a poeziei iubirii
RăspundețiȘtergereVersurile mele și-au găsit loc...
RăspundețiȘtergereparcă tânjeau spre această
adâncă liniștire,
înflorind o altă primăvară...
Mulțumesc, Marius
Pe același ornament
RăspundețiȘtergereCe amintiri se deschid și atât de vii
Le las în așteptare... Să tânjească...
Sunt ornamente lumești așezate pe poliți ce mă inspiră încă
Sunt parte din ceea ce am fost ieri...
Astăzi, strălucesc... inmugurind și înflorind într-o primăvară prietenă.
Pe pajiști însorite, fiecare vers al meu poartă veșminte noi.
Au ieșit la soare, odată cu mine - primenire
Mulțumesc, Marius.