aprilie 13, 2013

Ornament afabil


Am hoinărit destul pe cărări oarbe.

Soarele bătea tare.

Am ajuns la muchia pajiştii
după o lungă absenţă
pe un pinten de pământ
evocator de alcovuri.

Cred că e capătul
de obicei calm şi răbdător
şi o să mă scufund

(nu izbuteam să recunosc)

sau o să devin sămânţă
în vâltoarea de imagini
şi, luat de vânt
care se perinda,
o să devin floarea florii
dintr-o singură răsuflare
unde-ar cădea norii
cu un surâs timid
de gânduri în ploi.

Fusese suportat din obisnuinţă,
iar eu voi deveni
cu gândurile,
ornament
ce era altundeva,
suprapus,
repetând cuvintele de spirit
fervent servite
pe faţada vieţii tale
în schimburile afabile de saluturi
(între mine şi soare).



Elisabeta Gîlcescu/ Marius Iulian Zinca- Ornament/ Schimb afabil - duet „1 la 1”

3 comentarii:

  1. Versurile își pot întovărăși pașii pe aceeași cărare a poeziei iubirii

    RăspundețiȘtergere
  2. Versurile mele și-au găsit loc...
    parcă tânjeau spre această
    adâncă liniștire,
    înflorind o altă primăvară...
    Mulțumesc, Marius

    RăspundețiȘtergere
  3. Pe același ornament
    Ce amintiri se deschid și atât de vii
    Le las în așteptare... Să tânjească...
    Sunt ornamente lumești așezate pe poliți ce mă inspiră încă
    Sunt parte din ceea ce am fost ieri...
    Astăzi, strălucesc... inmugurind și înflorind într-o primăvară prietenă.
    Pe pajiști însorite, fiecare vers al meu poartă veșminte noi.
    Au ieșit la soare, odată cu mine - primenire
    Mulțumesc, Marius.

    RăspundețiȘtergere