sâmbătă, 13 aprilie 2013

Cutia viitorului


Am închis o clipă ochii
când ai deschis cutia cu vise
să scornesc forme
din glasul meu ce căuta inima
în rotocoale de fum albastre.

Buzele uscate de nepăsare,
cu o mângâiere blândă,
sorb picătura de viaţă
din fluidul ce mi-a învăluit sufletul.

Soarta desţeleneşte cărările spre rai
cu un val de căldura gândurilor rătăcite
în liniştea aşternută peste gândirea crispată.

Iadul e mai aproape
de amurgul ce se reflectă în râu.

Veşnicia răstoarnă infinitul
cu un foşnet ireal,
chipul îmi arde
din sunetul îndepărtat al viitorului.

Fărâma de lut în străzi răsună,
învie iubirea de zgomotul paşilor minţii mele

când fluturii mei acum
prin ferestruica ochilor
şi mereu ai tăi,

un crâmpei de soare tiveau
atingând nemărginirea…

Cătălina Nicoleta Munteanu/ Marius Iulian Zinca- Cutia cu vise/ Sunetul viitorului- duet „1 la 1”

Întoarcerea-n ideal


Mă regăsesc în toate câte sunt.

Încerc să visez mai mult
în zori, în flăcări de vânt,
timpul să o ia din loc.

şesc cu chipul ars de izbânzi
să mă trezesc când ceilalţi dorm,
merg spre chemare cu paşii mărunţi
când ceilalţi se opresc.

Flacăra arde şi trebuie s-aştept
în locul unde-am poposit
şi-mi plămădesc tăgada şi rostul mi-l îndrept
mai mult de-o clipa căci mâine e
cu fire-nnodate, încet ţes năzuinţa,
cer de la ploaie lacrimi şi de la cer credinţa,
dar nu e sigur pentru nimeni,
de ce-ar fi pentru mine
doar o frântură de clipă

să-mi trag răsuflarea, timp să am
să mă mai pierd în taine, să mai ascult chemarea.

O îmbrăţişare, un sărut
Dă-mi, Doamne, timp pentru ce sunt să dau

în cuget lasă-mi zorii şi flacăra-n cuvânt celor de-acas’
să-nţeleg şi să cern zi de zi rostul vieţii.

Mă-ntorc
să pot să vin la Tine in taina dimineţii,
s-apuc ziua de mâine

pe drum, în timp, paşii mei să rămână,
să spun într-o clipă veşnică,
un strigăt în flăcări, un gând ce răsună

că vă iubesc

pe toţi cei ce-aţi trecut al vieţii mele prag.

Daniela Toma/ Marius Iulian Zinca- Ideal/ Întoarcerea - duet „1 la 1”




Ornament afabil


Am hoinărit destul pe cărări oarbe.

Soarele bătea tare.

Am ajuns la muchia pajiştii
după o lungă absenţă
pe un pinten de pământ
evocator de alcovuri.

Cred că e capătul
de obicei calm şi răbdător
şi o să mă scufund

(nu izbuteam să recunosc)

sau o să devin sămânţă
în vâltoarea de imagini
şi, luat de vânt
care se perinda,
o să devin floarea florii
dintr-o singură răsuflare
unde-ar cădea norii
cu un surâs timid
de gânduri în ploi.

Fusese suportat din obisnuinţă,
iar eu voi deveni
cu gândurile,
ornament
ce era altundeva,
suprapus,
repetând cuvintele de spirit
fervent servite
pe faţada vieţii tale
în schimburile afabile de saluturi
(între mine şi soare).



Elisabeta Gîlcescu/ Marius Iulian Zinca- Ornament/ Schimb afabil - duet „1 la 1”